joi, 6 martie 2014

Povestind cu Mosu'(Borcanul)



 Barba alba, par valvoi si ochii obositi ...
 Il si vad.... tigara din foi de tutun cules din gradina , plantat si muncit cu propriile maini.
 Pufaind tigara incepuse sa-mi povesteasca lucruri de viata, iar eu foarte acaparat de mediul care se crease mi-am proptit barbia-n palme si l-am fixat cu privirea pentru a nu pierde niciun gest:

 ''- Asculta la mosu' aici ca lucrurile-n viata sunt simple daca ordinea este una controlata.''

Atunci a scos din dulapul invechit un borcan mare pe care l-a umplut cu oua de gaina..
''- E plin borcanul,nu?''
 Evindent am respuns ca da si mirat am glumit ca fortat am putea totusi inghesui si alte oua.
 Mosu' a scos atunci un saculet cu boabe de porumb si a inceput sa toarne peste oua umplind spatiile goale si m-a intrebat din nou daca borcanul este plin si putin nedumerit am spus ca da.
 Atunci a iesit afara si s-a intors cu un buzunar plin de nisip pe care l-a turnat peste oua si porumb, a scuturat putin borcanul astupand si ultimile goluri ramase si atunci m-a intrebat din nou zambind:
''- Acum, e plin?''
 Eu, intelegand fenomenul,dar nu si scopul am raspuns din nou ca da si parca nerabdator sa aflu morala.  Mosu' a tras un fum puternic din tigare, si-a ridicat paharul cu vin si l-a turnat in borcan privindu-ma in ochi, binteles fata imi era scursa printre degetele care-mi sustineau barbia si orgoliul putin ranit pentru ca parea ca vrea sa-mi demonstreze ce copil prost, grabit si mic sunt.

''- Acum sa te linistesc , iti dau borcanul sa-l privesti si sa-ti si explic ce vrea sa-nsemne. E viata unui om, iar ouale care sunt asa firave sunt lucrurile cele mai importante din viata unui om, adica familia, prietenii, sanatatea si toatele pasiunile lui.
 Boabele de porumb reprezinta partea financiara, adica o casa , o masina si bani, iar nisipul restul lucrulior marunte care apar in viata, dar toate astea pot fi cu adevarat importante atunci cand toate astea au cu adevarat importanta.
 Acum sa intelegi de ce oridinea trebuie sa fie una controlata hai sa schimbam oridinea de umplere a borcanului si sa incepem cu nisipul.''

 Atunci am inteles ce a vrut sa zica si care e morala experimetului si anume, nu trece prin viata facand celelalte lucruri marunte, adica sa nu incep sa umplu borcanul cu nisip pentru ca atunci ouale si boabele de porumb ar trebui sa ramana langa borcan.
 Totusi am ramas cu o nelamurire, ce oare inseamna paharul de vin?
 Mosu' a izbugnit in ras si mi-a zis:

''- Oricat de plina ar parea viata, e loc de mai mult, iar cand va fi sa pui capacul borcanului poti spune ca le-ai facut pe toate.
Hai sa-ti dau un pahar, sa-ti fac o tigara si sa-ti mai spuna mosu' cate-o vorba cate-o-ntamplare''

Cineva, mereu altceva

     


    Am vrut sa fiu cineva ca toata lumea, iar toata lumea sa fie ca mine....a intervenit ceva, eu.
    Am vrut sa fac ceva ca toata lumea, iar toata lumea sa faca ceva ca mine...tot eu.

 Cineva spunea sa fac ce simt fara sa regret, dar eu regret pentru ca nu am regret pentru ceea ce nu am facut si totusi era bine sa fi facut .

 Cineva a spus ca fraze alambicate pot fi spuse intr-un singur cuvant, dar totusi nevoia de a explica ceva te face sa scrii pagini intregi pentru a descrie cat mai bine vacantul loc lasat de neintelegerea sentimentului de neintelegere.

 Candva nu ma interesa de nimic si eram asa de inteles, iar acum cand fac totul pentru a fi inteles...

 Cum sa fac sa fiu un succes cu urmari?

 Cea mai mare problema a mea este ca pot face, dar pentru ce si pentru cine sunt lucruri care ar trebui sa umple vacantul loc neinteles.

'' Un succes fara urmari, nu este succes.''

 Mai ramane sa-mi dau seama de urmari si succesul va fi garantat....

sâmbătă, 1 februarie 2014

" Iadul alb" nu este asa de ''iad''


    Au reusit ei cumva sa-mi strice imaginea de iarna....ei, oamenii.
                                                                                                                                                                 
   Nu o sa dau vina pe autoritati, sau o sa caut pe cineva pe care sa crucifc pentru toate astea, pentru ca nimeni nu este cu mai putin vinovat pentru situatia in care ne aflam.
   Ne este frica sa ne mai asumam treburi pe care alte ori le faceam din bun simt.
Intradevar, nu suntem ajutati, dar nici nu ajutam. Preferam sa ne plangem de mila si uitam cele mai importante valori ale noastre.

   Au reusit ei cumva sa-mi strice imaginea de iarna, dar nu au cum sa-mi ia bucuria anotimpului de iarna pentru ca niciodata nu voi uita cum ma trezeam dimineata in vacanta de iarna si ieseam afara sa-mi expun ''ultimul tip de sanie''.
   Saniuta mea pe care tata o facuse cu fiare vechi gasite prin curte, ieseam de dimineata sa-i lustruiesc sinele sa poata fugi mai tare decat celelalte.

   Cum sa-mi amintesc iarna altfel?
   Cum sa nu zambesc cand ies din casa si frigul ma loveste in fata exact ca atunci cand cu bucurie abia asteptam sa se crape de ziua si sa ma pregatesc de sanius?
   Cum sa uit cand ieseam pe strada cu ceilalti copii si construiam cazemate din zapada, iar mai apoi sa incepem un adevarat razboi de bataie cu bulgari?
   Cum sa-l uit pe Tumpi, catelul meu care astepta mai tare decat mine sa ies afara si sa ne jucam?

   Atatea bucurii pe care azi nu mai avem timp sa le traim. Adevaratele bucurii pe care azi nu le mai traim, nu mai avem timp. Trebuie sa ne certam intre noi pentru ca nu avem pe unde circula cu masina, sa ne plangem ca cei de la armata nu vin sa ne desfunde curtile de zapada.

   ''Iadul alb'' este locul in care toti am crescut si ne-am bucurat de el, este locul care poate oricand sa fie transformat in ceva cu adevarat valoros. Trebuie doar sa fim mai intelegatori si sa alegem sa facem ce este cu adevarat bine chiar daca asta inseamna sa renuntam la orgoliu si la ideea ca noi platim a scapa de iadul asta.
    Platim pentru tristetea si nemultumirea noastra, noi am ales sa fie asa, dar tot noi putem schimba daca am alege asta.

miercuri, 22 ianuarie 2014

Acelasi EU


       La fel de simplu cum reusesti sa treci zi dupa zi prin viata, tot asa si iubirea poate fi vesnica, sau mai bine spus iubirea poate fi, atat cat exista. Este ca atunci cand esti invatat sa scrii si toata procedura consta in perseverenta cu care tu asterni pe caiete liniute si bastonase.
       Fa un lucru de mai multe ori si el o sa dureze atata timp cat il faci, iubeste si iubirea o sa dureze atat cat iubesti.
       Iubeste o viata intreaga , atat cat viata dureaza si cu siguranta va fi suficient atat cat a durat. Nimic nu poate face o zi mai interesanta decat atunci cand din cauza ei esti plin de nervi sau plin de bucurie, cand ea, iubirea, te face sa devii un obsedat.

''Acelasi eu,
Nebun si unic, Tu...
Scaldandu-ma-n aripa-ti de inger
Amintindu-mi de gandul rasaritului, Tu...
Mereu altfel,
Acelasi de atunci.....''


    Obsesiv iubesc si ma gandesc ca asta nu se va sfarsi, dar cine poate sti cat o sa iubesc? Oricum, o sa iubesc atat cat o sa iubesc, iar atunci cand nu voi mai iubi inseamna ca nu am fost indeajuns de perseverent.
    Doar timpul poate spune cand sau cat va dura, dar abia dupa ce el va trece si cand va trece nu voi mai putea spune cat a durat, pentru ca nimeni nu va mai sti.
    Va mai trece un timp pana cand timpul va trece, iar eu o sa iubesc pana atunci, o sa-mi iubesc viata care trece prea repede.

luni, 2 decembrie 2013

Intrus in lumea sexului puternic.



      Este mangaierea inimii, neputinta subconstientului de a lua decizii, motivul zambetului, oglinda care te face mai frumos, gantera care te face cel mai puternic, cutitul care te taie, cutitul care se invarte-n rana, cutitul care apoi incalzit cicatrizeaza, cel mai bun prieten, cel mai mare dusman, visul devenit cosmar si cosmarul care te invata sa stapanesti un sentiment, virusul si antivirusul, acul in carul cu fan, este intrusul din viata sexului puternic....FEMEIA.

   Singurul motiv pentru care orice barbat poate dezvolta o avalansa de sentimente.

   Nu cred ca exista cineva care a cunoscut sau cunoaste iubirea sa nu fi dezvoltat obsesiv o slabiciune care sa faca din el un sex mai putin puternic, asa cum nu cred ca exista cineva care sa imi argumenteze ca iubirea e ceva care poate fi controlata pe deplin.



   ...o lume a barbatilor in care femeia are cheia....

marți, 27 august 2013

Vis sau ce..?



      Fara identitate in lumea viselor, lumea in care totul se petrece asa cum dicteaza destinul.
Corpuri zombificate incapabile sa ia o decizie, aflate la granita dintre fapt si sentiment, asta suntem.
Suntem visele viselor unor parinti care mor cu speranta ca vom duce mai departe misiunea inceputa de ei,
radiografii ale sperantelor ce mor mereu ultimele, radiografii care an de an devin tot mai greu de citit.
      Simt nevoia cateodata sa le multumesc ca m-au adus pana aici, dar e nevoie de o alta misiune, o motivare, un scop mai maret, ceva in plus fata de ce au facut ei, altceva.
Oricat ne-am zbate sa schimbam ritmul, nu putem, toate duc intr-o singura directie, inainte.
Imi inchipui acest drum de piatra care trece printr-un mare gol, o imagine a drumului si atat, fara sant, fara popas, fara nimic, o prapastie infinita pe marginile lui care iti dau senzatia aia de gol in stomac, precum raul de inaltime si orice ai face mergi doar inainte.
Drumul o sa mai faca stanga, dreapta sau face cercuri care se intersecteaza, insa tu mergi doar inainte si mergi fara sa obosesti, obosesti, dar nu ai voie. Iti simti corpul mort de oboseala, dar ceva nu te lasa sa te opresti si continui sa mergi inainte fara sa te opresti vreodata.....
       E nevoia de realizare, de indentitate, speranta ca daca va fi sa fii oprit pe drumul tau vreodata sa nu fie in zadar, sa lasi o invatatura, o vorba, un sentiment.

vineri, 17 mai 2013

Azi....azi nu

Sa fim orbi, dar totusi sa vedem.
Sa fim nesimtiti, dar totusi sa simtim.
Sa fim tristi, dar plini de bucurie.

Sunt mort de foame si totusi foarte satul de tot ce ma inconjoara.Vreau totul si nimic in acelasi timp. Vreau sa scriu doar pentru mine, dar scriu si pentru altii, iar in incercarea asta a mea imi este frica de interpretari, dar ma doare in fund de ele.As vrea sa primesc tot ce am nevoie,dar oare am nevoie de tot?
Pot sa fiu ingerasul alb de pe umarul tau, dar ma simt bine si asa rosu cand stiu ca nu vreau sa fac rau.
Dar nici bine nu fac,pentru ca nu imi vad numele gravat pe undeva si toate astea pentru ca banca mea din clasa a 4-a sigur nu mai exista...zgariasem cu un cui, iar mai apoi sa aud faza cu numele prostilor pe toate gardurile.Prost am fost ca am crezut asa ceva, dar acum m-am desteptat si amintirea acelor vremuri a ramas la fel de zgariata in sufletul meu.Ma bucur ca nu a fost cu creionul sau cu stiloul , s-ar fi sters demult.

Am mai zgariat candva si un copac, cu doua nume, dar atunci eram purtat de dragostea copilariei....ce vremuri!
Ma gandesc  la ciorba de fasole acrita cu prune verzi facuta de mamaie, la masa de afara asezata sub bolta facuta din vita de vie, la toata familia acasa si la mine care ma grabeam sa mananc mai repede sa ajung pe terenul scolii din sat si sa dau cu piciorul in mingie.Cum naiba sa nu te gandesti?Atunci era ceva normal, acum oftez cu gandul la acele sentimente pe care nu stiam sa le apreciez.
Dar ce sa imi ceri, atunci le aveam pe toate, acum tanjesc ....asa e viata, asa e cursul ei, te duce acolo unde nu vrei, dar ai nevoie uneori.

Am fost orb atunci, dar vad acum ....
Am fost nesimtit atunci, dar simt acum....
Eram trist atunci, dar bucuros acum pentru ca am trecut prin ele si ca Dumnezeu mi-a dat aprecierea  si amintirea acelor momente.